Delimitări conceptuale şi originea termenilor care vizeaza Managementul Resurselor Umane

 

Concepte Cheie

Desi managementul ca stiinta este relativ nou, originea sa este mult mai veche, in stadiu embrionar el aparand inca din perioada oranduirilor sclavagista si feudala. Etimologic vorbind, termenul de management are origine latina, provenind de la cuvantul manus, care inseamna "mana". O derivare a acestui termen se regaseste in cuvantul italian maneggiare, care inseamna a manevra, a manui, a prelucra cu mana. Un sens apropiat are si termenul din limba franceza manier, care are intelesul de a manui, a manipula, a fasona. Evoluand in timp, acesti termeni au fost preluati de catre englezi, care au creat verbul to manage, care inseamna a conduce, a administra, a dirija, precum si, respectiv substantivul management, cu sensul de conducere, administrare. Initial, in limba engleza verbul to manage a avut sensul de a manui, a struni caii. Mai tarziu, acest verb primeste si alt sens, si anume, acela de a gandi si a rationaliza diferitele relatii existente intre fiinte si obiecte, in vederea obtinerii unor rezultate scontate. Ulterior, termenul de management s-a impus atat in Anglia, cat si in S.U.A., in majoritatea domeniilor de activitate: in economie, in politica, in administratie. O mare amploare a luat termenul in domeniul militar, unde era asimilat cu arta de a conduce o batalie, de a obtine victorii. In acest context, cu timpul s-au dezvoltat notiunile de strategie militara si logistica, foarte des intalnite in zilele noastre. In acceptiunea actuala, managementul este cunoscut de abia de la mijlocul secolului XX cand, datorita lucrarilor unor specialisti americani, dar si europeni, a reusit sa se impuna foarte rapid in majoritatea domeniilor de activitate. Managementul a intrat in limbajul contemporan - cu larga raspandire - ca un efort de a organiza procesele de inovatie de tip uman si interuman, de a integra si sintetiza datele privind evolutia economica si sociala la niveluri micro si macro, de a construi un model de dezvoltare dinamic si eficient, elaborand o strategie a schimbarii. Concomitent cu dezvoltarea conceptului de management pana in forma sa actuala, se dezvolta si notiunea de manager, in sensul de conducator. 

 Resurse umane (în engleză Human Resources , prescurtat HR ) este un termen folosit în lexicul economieimanageriale și de afaceri pentru a indica personalul care lucrează într-o instituție - fie ea publică sau privată - și în special angajații cu capitalul uman sau forța de muncă. Cu această expresie dorim să marcăm valoarea sau aspectul capital al personalului în profesionalismul și abilitățile saleși, prin urmare, faptul că cheltuielile pentru dezvoltarea acestor resurse trebuie considerate investiții . Utilizarea expresiei este menită să sublinieze importanța resurselor umane în cadrul companiei , acestea fiind un factor de avantaj competitiv pentru companie și întregul sistem economic , chiar dacă a fost adesea citită ca o reflectare a unui concept care tinde să devalorizează dimensiunea umană a lucrătorului prin asimilarea acesteia cu alte resurse ale companiei.  

Prin calificare se înțelege o activitate de pregătire teoretică și practică proprie sau altcuiva pentru a exercita competent o profesie într-un domeniu economic, social, tehnic etc. Calificările în profesii pot fi făcute la un nivel normal - de lucrător, la nivel mediu - de tehnician și la nivel superior - ingineresc, academic, profesoral. Pentru nivelul normal (de lucrător) și cel mediu învățarea unei profesii se face prin școli profesionale (de meserii) și școli tehnice. Inginer, profesor, medic etc. se poate ajunge doar prin studii universitare sau urmând cursurile unei facultăți încheiate necondiționat de un examen de diplomă.

Satisfacția la locul de muncă, este definită ca un răspuns emoțional pozitiv pe care îl experimentezi atunci când ești prezent la locul de muncă. Conducerile organizațiilor încearcă acum să măsoare acest sentiment. Este important să ne amintim că satisfacția la locul de muncă variază de la angajat la angajat. În același loc de muncă în aceleași condiții, factorii care ajută un angajat să se simtă bine în ceea ce privește locul de muncă ar putea să nu se aplice unui alt angajat.

În România prin "Securitate și sănătate în munca" reprezintă un ansamblu de activități având ca scop asigurarea condițiilor optime în desfășurarea procesului de muncă apărarea săntății, integrității corporale si vieții lucrătorilor si a altor persoane angrenate in procesul de muncă Procedurile si standardele de securitatea muncii definesc un sistem unitar de masuri si reguli aplicabile tuturor participanților la procesul de munca.

Productivitatea muncii este unul din cei mai importanti indicatori sintetici ai eficientei activitatii economice a intreprinderilor, care reflecta eficacitatea sau rodnicia muncii cheltuite in procesul de productie. Cresterea productivitatii muncii constituie cel mai important factor de sporire a volumului productiei, de reducere a costurilor de productie si de crestere a rentabilitatii si competitivitatii produselor. Nivelul productivitatii muncii se determina fie ca raport intre volumul productiei si cantitatea de munca cheltuita pentru obtinerea lui, fie prin raportarea timpului de munca cheltuit la volumul productiei obtinute:

Motivația este reprezentată de totalitatea imboldurilor care îi determină pe oameni să acționeze într-un anumit mod pentru atingerea obiectivelor. Motivareareprezintă acțiunea de a impulsiona o altă persoană să se comporte pentru a demara o acțiune. Secretul înțelegerii motivației reprezintă de legăturile dintre nevoi, impulsuri și obiective. Când oamenii sunt impulsionați să fie la înălțimea întregului lor potențial, ei excelează.

Profesionalismul este socotit o ideologie relevanta pentru cei care lucreaza in acelasi domeniu. El exercita rolul de a coagula credintele comune ale unei profesii, intareste identitatea si creste stima de sine a membrilor unui grup profesional